I - Transpunerea imaginii din spațiul tridimensional în cel bidimensional.
Atunci când transpunem o imagine din spațiul tridimensional în cel bidimensional, dat de cadrul foii de hârtie (spațiul plastic), ne folosim de o ”unealtă ajutătoare” numită VIZOR.
Caracteristicile vizorului sunt următoarele:
1. Are aceeași proporție (dimensiuni micșorate) ca foaia de hârtie. De exemplu, dacă foaia are dimensiunea 50x70cm, vizorul poate să fie de 5x7cm, sau 6x8cm, ori 7x9cm. Dimensiunea vizorului poate să crească însă raportul de proporție între lungime și lățime se păstrează (diferența dintre latura mică și cea mare crește sau se micșorează exponențial).
2. Are marcate, prin niște axe verticale și orizontale, mijlocul dreptunghiului (al cadrului).
3. Poate avea marcate prin axe și sferturile dreptunghiului.
4. Vizorul este în același timp și formă plană și formă spațială. Făcând astfel tranziția între forma spațială -tridimensională- a subiectului de desenat și forma plană -bidimensională- a foii de hârtie.
Funcții vizorului. 1 - Când privim prin vizor (cu un singur ochi) acesta transpune și redă o imagine tridimensională în bidimensionalul dat de cadrul vizorului (asemănător procesului de fotografiere prin vizorul camerei de fotografiat).
2 - Paginarea și mărimea obiectelor (supradimensionare, mărime reală, subdimensionare).
Datorită cadrului dreptunghiular al vizorului, putem decide:
a. Cât de mari sau de mici dorim să facem obiectele - observăm că dacă apropiem vizorul de ochi vom putea vedea, cuprinde prin el, o imagine mai amplă, în care obiectele ce se doresc a fi desenate sunt mai mic și avem mai multe detalii din ambient; cu cât depărtăm vizorul de privirea noastră (ochi) cu atât obiectele devin mai mari în relație cu dreptunghiul acestuia și, respectiv, apoi, în relație cu foaia noastră de hârtie. (vezi imaginea ”figură-1” din atașamentul lecției)
b. Cum le plasăm în cadrul - pagină, pe axa sus-jos, stânga-dreapta - dacă mișcăm vizorul sus-jos, putem obține o imagine în care obiectele vor apărea în partea de jos a cadrului și, respectiv, mai în sus; același lucru este valabil și pentru direcția stânga-dreapta.
3 - Proporția obiectelor.
Obiectele pot fi comparate cât de mari sau de mici sunt în raport cu dimensiunile axelor verticale-orizontale, sau cu jumătățile/sferturile lor. (vezi imaginea ”figura-1” și ”figura-2” din atașamentul lecției)
4 - Distanța dintre obiect pe axa stânga-dreapta (orizontală) cât și în adâncime (verticală).
Prin adâncime înțelegem care obiect este mai în față, și respectiv mai jos pe foaia de hârtie, și care este mai în depărtare, deci mai sus.
*Pentru restul funcțiilor de control din procesul de realizare a unui studiu după realitatea tridimensională ne mai putem folosi și de andrea (pentru a măsura segmente, dimensiuni, și a le compara, pentru a lua axe ce merg în perspectivă, direcții, într-un mod mai precis).
**În același proces de verificare, mai putem folosi și firul cu plumb (un fir cu o greutate în capăt) care ne va da, tot timpul, o verticală, astfel putând compara axele, direcțiile care merg în perspectivă, ce înclinații sau unghiuri formează, în raport cu verticala firului cu plumb.
II - Transpunerea din spațiul bidimensional în spațiul bidimensional.
Acest proces se mai numește și reproducere.
Asemenea procesului anterior (dar cu un grad de dificultate mai redus) procedăm și în cazul transpunerii din bidimensional în bidimensional.
Pentru a transpune o imagine (a o reproduce) ne folosim de un caroiaj de axe verticale și orizontale.
Împărțim atât imaginea originală cât și foaia pe care dorim să transpunem într-o rețea de linii, mediane ale dreptunghiului foii de hârtie. Cu cât avem mai multe axe verticale-orizontale (mediane) cu atât mai precisă va putea fi reproducerea. (vezi imaginea ”figura-3” și ”figura-4” din atașamentul lecției)
Caroiajul dat de axele verticale-orizontale, precum și mijloacele lor au următoarele funcții:
1 - Paginare - încadrarea obiectelor;
2 - Stabilirea mărimilor - raportăm obiectele față de aceste axe, cât de mari-mici sunt;
3 - Stabilirea distanțelor - sus-jos, stânga-dreapta, față de cadrul caroiajului, precum și față de axa verticală-orizontală, sau jumătățile acestora. Putem stabili, bineînțeles, și distanța dintre obiecte în același mod;
***În concluzie, observăm că atât vizorul (atunci când vorbim de o transpunere din tridimensional în bidimensional) cât și caroiajul (folosit pentru a transpune din bidimensional în bidimensional), folosește aceleași principii de ghidaj și control, fără de care o imagine nu va putea fi reprodusă cu precizie. Folosind caroiajul, o imagine va putea fi reprodusă în aceeași dimensiune ca originalul, dar și mărită ori micșorată la scară (principiul este același ca al vizorului). De exemplu, dacă proporția originalului este de 50x70cm și dorim să reproducem lucrarea dar în format mai mic vom micșora dimensiunea cadrului păstrând proporția dintre lungimea și lățimea originalului, micșorând-o exponențial. Exemplu, 50x70cm (originalul) - reproducere mai mică 25x35cm, sau 12,5x17,5cm - sau invers, dacă dorim să mărim imaginea.

Realizați un studiu în creion, (pe format A3) după imaginea dată (foto-desen-64.jpg), în care să parcurgeți următoarele etape:
1. paginația
2.-construcția formelor
- raportul de proporții dintre obiectele date
-perspectiva cu două puncte de fugă
3. valorația
- parcurgeți toată scara tonală( minim 6 tonuri de la negru la alb), exemple de tonuri fig.1
- raportul valoric, tonal dintre obiecte, precum și dintre acestea și fond (planul vertical - planul orizontal), exemplu fig.6
- redarea volumelor prin lumină - umbră(exemplu fig.2,3,4,5)
- exersați valorația pe formă, sau volum (exemple fig. 3, 4,5,6,7,8,9)

Realizați o reproducere pe format A3 după imaginea dată în ”figura-1”.
Cerințe:
1 - Păstrați proporția generală a originalului - relația dintre lungime și lățime.
Dimensiune original - 18x25cm;
Dimensiunea lucrării voastre - A3 (30x40cm) - reproducerea voastră va avea 29x40cm, pentru a păstra proporția originalului.
2 - Reproduceți proporția obiectelor precum și distanța dintre obiecte. (vezi ”figura-2”)
3 - Realizați construcția obiectelor cu linii de intensitate slabă. Realizați construcția perspectivică a obiectelor și atenție la construcția cercului (elipsa) cu un punct de fugă la cilindru (cel din stânga imaginii) și cu 2 puncte de fugă (la conul din dreapta). Urmăriți exemplul din ”figura-3”. FACEȚI O POZĂ cu această etapă a desenului, de construcție doar în linie (FĂRĂ VALORAȚIE!).
4 - Reproduceți valorația după originalul dat. (vezi ”figura-1”) Urmăriți direcțiile diferite ale hașurii în funcție de obiect (hașura diferă pe obiectul central, cu plane drepte față de sferă, cilindru sau con, care sunt cu plane curbe sau convexe). Urmăriți, de asemenea, intensitățile tonale ale hașurii (apropiere-depărtare, plan orizontal-vertical, lumină-penumbră-umbră).
FACEȚI (ÎNCĂ) O POZĂ cu lucrarea finală și încărcați ambele fotografii ca răspuns la această temă.
În total, răspunsurile voastre la temă vor însuma câte două poze. Când faceți fotografiile aveți grijă să fotografiați lucrarea perpendicular pe suprafața ei, deci nu ”dintr-o parte” sau ”din alta” ci direct din față. Dacă nu, lucrarea voastră din imagine va avea deformări și veți fi depunctați pentru că nu pot să evaluez corect proporțiile și construcțiile obiectelor.